Egalitatea si non discriminarea in afaceri – mobbingul

16 sept. 2018

Egalitatea și non-discriminarea reprezintă concepte care se află la baza drepturilor omului. Conform principiului egalității, toate ființele umane au drepturi egale și ar trebui tratate egal. Deși principiul natural al egalității pare un concept clar și de necontestat, în realitate el a fost încălcat în trecut și este încălcat și în prezent. Inegalitatea apare aproape în orice societate, indiferent de gradul său de dezvoltare, de puterea economică sau de cultură.

Mobbing-ul este un fenomen la graniţa cu discriminarea şi poate fi doar parţial considerat un tip de discriminare. El se leagă exclusiv de locul de muncă şi se referă în principal la acţiuni de presiune psihologică realizate asupra unui angajat de către angajator sau un grup de colegi pentru a-l determina pe respectivul să părăsească postul respectiv, în condiţiile în care concedierea lui nu este posibilă, nu are motive întemeiate din punct de vedere al profesionalismului celui în cauză şi/sau ar atrage probleme legislative asupra angajatorului. Angajatul care „trebuie” înlăturat suportă prin urmare pe termen lung o serie de nedreptăţi şi umilinţe, care îl pun în imposibilitatea de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu şi care au ca scop să îl aducă în punctul în care, cedând psihic, să plece singur de la respectivul loc de muncă. Aceste umilinţe şi presiuni la care este supus îi aduc prejudicii psihice şi sociale şi îi pot afecta chiar starea de sănătate. Femeile pot fi mai uşor ţinta unui atac de mobbing, dar statisticile europene arată totuşi că atât femeile cât şi bărbaţii sunt ţinte ale acestor acţiuni, în procente aproximativ egale

Mobbing-ul este studiat în unele ţări europene precum ţările nordice, Anglia, Franţa, Italia, Spania din anii’ 90, şi se referă în principal la acţiuni de presiune psihologică intensă, realizate asupra unui angajat pentru a-l face să părăsească postul respectiv, în condiţiile în care concedierea lui ar atrage probleme legislative asupra angajatorului. Angajatul care „trebuie” înlăturat poate astfel să suporte pe termen lung o serie de nedreptăţi şi umilinţe menite să îl aducă în punctul în care să plece singur de la respectivul loc de muncă.

Se poate spune să mobbing-ul defineşte hărţuirea profesională. Ceea ce este relevant este lipsa criteriilor corecte/ clare de promovare şi imposibilitatea promovării, inflexibilitatea mediului, obiectivele de dezvoltare ale companiei/instituţiei care să antreneze şi să permită şi dezvoltarea angajaţilor şi să nu le aducă pe cele două în conflict.

Per ansamblu nerespectarea principiilor egalităţii de şansă, în afara aspectului nedemocratic şi neadecvat unei societăţi moderne, induce ineficienţa la locul de muncă prin eludarea criteriilor profesionale de ocupare şi promovare a forţei de muncă. Aceasta înseamnă nu numai rezultate mai slabe la nivel de companie, ci şi inutilizarea unor investiţii anterioare în calificarea forţei de muncă.

Nelersa Irina
Asistent Relatii Publice si Comunicare